O zi intreaga- JACO - Campionatul Mondial de Surf

(Nota: Toate pozele in acest blog se pot mari. Uneori merita !)

Incerc sa prezint intr-o singura postare o zi lungaaaa 5.August.2009
(De altfel cit am stat acolo4-18 August 2009 - toate zilele au fost luuuungi si pliiiine )

Jaco este o statiune la Oceanul Pacific la care am ajuns seara tirziu. Am povestit deja ca primul drum l-am facut la un restaurant cu specific mexican.Nu ma abtin sa nu mai zic odata. Am comandat diverse ca sa gustam din fiecare si...stupoare .... cind au venit portile am vazut ca erau cel putin de doua ori mai mari decit ne asteptam. :)
Pai nu putem minca atit. Baiatul care servea a cules tot ce nu puteam minca si ni le-a dat la pachet in cutii si cutiutze. Si a spus: E greseala mea ca nu v-am spus cit de mari sunt portiile la noi. Asa ca ne-a facut discount 20 %
Asa ca madame Udrea uite cum se face turism. Daca te uiti la 2 postari in urma in care vezi ca amicul Victor L. intreaba daca soselele alea din poze chiar nu au nici o gaura in ele, ei bine iti poti face macar o idee ce inseamna un turism de succes :)
Dimineata ne trezim la Humberto. Humberto ne-a inchiriat o incinta in care de jur imprejur sunt casute din lemn rustic iar in mijloc piscina.


M-am trezit cu pestele lui Humberto deasupra capului.


Am trecut pe la banca. In afara bancii flori.

In usa bancii, imi pare rau ca nu am fotografiat era un nene cu palarie texana si cu pusca Remington. Asa pazeau ei banca aia. La intrarea in banca te controlau cu detectorul ca la aeroport. E singura imagine mai razboinica intr-o tara fara armata.

Un hotel
Dintr-odata cerul se acopera de nori incepe sa ploua , ploaie calda peste noi si peste ocean.

Azi la Jaco , chiar pe ploaie , se desfasoara campionatul mondial de surf.

Campionatul se tine mai multe zile si in doua zone pe malul oceanului Pacific la 1km distanta una de alta.



suporteri

Suporteritze mexicane :)

Echipa Argentinei , un stegar, 2 baieti cu plansa si probabil PR-istul :)

Surf 1

Surf 2

Surf 3

Surf 4

Flori linga plaja

Peste la gratar

Si catelul primeste ceva

sub palmierii de linga malul oceanului

La o bautura alba dintr-un fruct stors (cind vede Otilia o rog sa spuna cum se cheama licoarea) Ce stiu eu este ca in sticla maro este bere Kaiser nealcoolica care ma asteapta pe mine - fotograful - iar pachetul din dreapta jos pe care scrie Fumatul Ucide pe romaneste , nu este al meu :)

De pe terasa

Mai oboseste lumea in zi plina de surfing

Poze locale




Seara vine peste Pacific la Jaco




Clasic si modern

Arenal Hanging Bridges (2)

Regulile de vizitare sunt foarte stricte in toate rezervatiile pentru a proteja fauna si flora. Rezervatiile naturale ocupa in Costa Rica cam un sfert din suprafata tarii !




Mai jos poze din acelasi loc , care sa intregeasca imaginea rezervatiei naturale de la podurile suspendate
i

Ciupercile cresc bine in umbra arborilor imensi, la caldura si umezeala




Fluturii sunt numerosi si vizibili in anotimpul ploios - august

Arenal Hanging Bridges (1)

Mergem pe linga laguna spre padurea tropicala

ce se afla in drumul parcurs de pasarile migratoarea intre America de Nord si cea de Sud

Rezervatia este exact in fata Vulcanului Arenal si a lagunei care sunt tot timpul vizitei fundalul peisajelor.


Este un proiect ecoturistic de carari si poduri al carui scop este observarea si protectia naturii.


Aceasta rezervatie naturala este privata si acopera 250 hectare de rainforest tropical.


3 km de poteca printre munti legati prin poduri.


Ne da posibilitatea sa vedem arborii de zeci de metri inaltime la baza la mijloc si deasupra coroanei.


6 poduri suspendate cu un design spectaculos ne permit sa vedem padurea de la nivelul solului (ca un jaguar) de la mijloc (ca o maimuta) sau deasupra (ca un vultur)

Unul din podurile suspendate e numit Podul Cascadei si este la 60 metri inaltime. Altul numit Podul Tyra are 98 metri lungime

Traversezi opt poduri obisnuite intre 8-22 metri si sase poduri suspendate cu o lungime de 48-98 metri


Arbori nemaintilniti de noi

Apa ne insoteste de la riul din canion

urcind spre culmi

intilnind cascadele

Aici incepem sa vedem mai de sus rainforest - padurea tropicala -





Mai multe in partea a doua. Aici se organizeaza tururi de dimineata devreme pentru a surprinde pasarile, tururi de zi si tururi de noapte.
Aici traiesc boa constrictor, basiliscul , broasca de sticla , broasca otravita
Maimute urlatoare, maimuta spider. Am fotografiat fluturi, diverse gize si pinze de paianjen croite artistic .

Pe data viitoare ! :)

Safari pe Riul Rece (1)

In La Fortuna, ca in orice loc din Costa Rica, pe linga vizitarea obiectivelor locale ai la dispozitie o multime de alte posibilitati precum excursiile organizate. Firmele de turism locale organizeaza excursii de o zi in fel de fel de locuri interesante mai mult mai mai putin apropiate de locul in care te gasesti.

Treaba functioneaza asa: dimineata devreme (7am)ei te culeg cu microbuzul de la hotelul unde te afli si te plimba in locurile pe care le-ai ales si te aduc inapoi la hotel catre dupa-amiaza. Preturile variaza in functie de lungimea excursiei si de activitatile incluse in ele insa aceste excursii platite sunt o cale nemaipomenita de a cunoaste "si alte locuri".

Noi am ales o excursie de o zi pe Rio Frio (Riul Rece). Rio Frio se afla destul de departe de La Fortuna. Departe pentru un costarican! Pentru noi, care suntem obisnuiti si cu distante mai lungi, un drum de aproximativ o ora cu microbuzul nu este mare scofala. Rio Frio este situat in nordul tarii foarte aproape de granita cu Nicaragua.

Excursia a fost de fapt un fel de "safari pe riu": te plimbi cu o barca pe riu si astfel ai posibilitatea de a observa fauna locala in habitatul sau natural.

La 7.30 dimineata am plecat de la hotel. Insusi drumul pina la Rio Frio, se poate considera ca o excursie separata. Ghidul, un baiat tinar si simpatic, inarmat cu un binoclu respectabil o enciclopedie a speciilor de pasari din CR si alta a speciilor de animale, s-a fortat destul de mult sa ne arate tot felul de animale si pasari. Primul "obiectiv" turistic atins a fost un "lenes" care dormea intr-un copac (poza facuta de peste drum, prin binoclul ghidului).

Cafeaua de dimineata am luat-o la restaurantul La Iguana, in oraselul El Muelle . Restaurantul este situat pe malul unui rau. Cu ani in urma, proprietarii restaurantului au inceput sa lase zilnic mincare pentru iguane. Cu timpul, locul a devenit o "resedinta" a iguanelor acestea impinzind copacii din zona riului. Practic sunt sute de iguane de toate marimile, care se pot observa in copacii de pe marginea riului. Ele s-au obisnuit cu slujba lor de atractie turistica si acum nu le este teama si se aventureaza pe acoperisul restaurantului si in alte zone din imprejurul acestuia.



Pe drumul catre Rio Frio am avut ocazia de a admira intinsele plantatii de trestie de zahar...


... si de ananas. Dupa cum se poate vedea, si contrar inculturii mele generale, ananasul creste in pamint. Ca mult altii si eu credeam ca acesta este fructul vreunui tip de palmier.


Dupa o calatorie de aproximativ o ora, cu opriri in citeva locuri pentru a observa tot felul de specii de pasari am ajuns la Rio Frio unde ne-am suit intr-o barca pentru a incepe safari-ul nostru pe riu.
Suplimentar : Citeva poze cu iguane facute de Corina la restaurantul La Iguana -

 

Din gastronomia Tica...

Tot in La Fortuna, seara dupa plimbarea la cascada am iesit la masa. Am mincat tilapia, un peste nemaipomenit de gustos care se gaseste din plin in riurile din Costa Rica. Se prepara si se serveste atit dezosat (filé) cit si intreg. Eu prefer varianta intreaga (Primesti o farfurie cu un pestan de toata frumusetea!) insa de data asta a fost filé acompaniat de sos.

Eu am mincat pestele cu un sos de rosii si legume.


Nota: Toate pozele din acest blog pot fi marite cu click. La unele poti avea detalii interesante
O prietena a comandat acelasi peste insa cu sos de ciuperci.

Alt prieten, un tico, a comandat un platou de carne de porc la gratar, cu tortillas (turte din faina alba de porumb care se maninca pe post de paiine) si legume asortate la aburi.

Citeva zile mai tirziu, in Cahuita, la Atlantic, ne-am delectat cu rice and beans alaturi de peste si patacones . Rice and beans, spre deosebire de traditionalul gallo pinto, este un amestec de orez cu fasole neagra tras prin tigaie, insa preparat cu lapte de cocos (drept urmare are un puternic dar placut iz de cocos). Patacones sunt rondele de banana (de fapt platano macho, o versiune mai mare a bananelor cu care suntem noi obisnuiti, si fara aroma puternica pe care noi o cunosatem). Rondelele de banana sunt presate si prajite in ulei.

In acelasi restaurant am cerut si un kilogram de homari. N-am rezistat tentatiei de a incerca gustul homarilor proaspat pescuiti chiar din oceanul pe malul caruia ne aflam.

Tot cu lapte de cocos erau gatiti si acesti creveti jumbo pe care i-am comandat la cina. Cum se poate observa si acest fel este acompaniat de orez, orezul fiind un aliment de baza in bucataria costaricana.

De baut am avut suc natural de carambola.

Carambola, care isi are numele datorita formei sale, este un fruct tropical din familia oxalindaceelor, cunoscut deasemenea si cu numele de fruct-stea . Este folosit foarte mult in scop decorativ. Are un gust acru cu usoare tente de dulce ceea ce il face sa fie unul din fructele ideale pentru o bautura naturala cu care sa te racoresti intr-o calduroasa noapte tropicala.

La Fortuna de San Carlos si Vulcanul Arenal

Vulcanul Arenal este situat in doua provincii: Alajuela si Guanacaste. In imediata apropiere, la poalele vulcanului Arenal este oraselul numit La Fortuna de San Carlos. La Fortuna este locul cu cea mai buna vizibilitate a vulcanului. Oraselul a fost fundat in 1932 cu numele de Burío insa, datorita bogatiei paminturilor din zona, localnicii i-au schimbat numele in La Fortuna (Bogatia). Intre anul fundarii si pina in anul 1968 economia zonei era bazata pe agricultura.

In anul 1968 Vulcanul Arenal, care pina in acel moment nu era decit un virf de munte, a erupt. Aceasta prima eruptie a fost atit de puternica incit a distrus complet satul Pueblo Nuevo provocind peste o suta de morti. Datorita eruptiei paminturile din zona au inceput sa piarda din valoare iar localnicii incercau sa gasesca modalitati sa scape de terenuri si sa plece din zona. Incetul cu incetul insa, spectacolul eruptiilor vulcanice incep sa atraga turistii si La Fortuna se transforma din comunitate preponderent agrara in destinatie turistica, turismul fiind azi principala sursa de venituri in zona.

Vulcanul Arenal a incheiat ultima sa perioada de activitate in anul 1968, pe 29 Iulie. De atunci si pina acum insa, expulzeaza in mod constant gaze, aburi si material piroclastic (pietre si lava), fapt care il face sa fie cel mai activ vulcan din Costa Rica.

Am vizitat pentru prima oara Vulcanul Arenal in august 2003 cind, din pura intimplare, am avut norocul sa captez aceasta minunata imagine a vulcanului in plina eruptie.

Facind onoare numelui de La Fortuna, zona orasului si imprejurimile vulcanului sunt intr-adevar o bogatie de frumuseti naturale. Pe linga fascinantul spectacol al eruptiilor vulcanice, parcul natural Volcan Arenal ofera posibilitatea observarii a nenumarate specii de animale, pasari si plante. Contemplarea vulcanului nu este singurul lucru care se poate face cind mergi in vizita la La Fortuna.

Foarte aproape de oras se afla cascada La Fortuna o cadere de apa de la o inaltime de 70 m.Vizitarea cascadei se face coborind intr-o vale in plin rainforest. Spatiul este insa amenajat cu trepte lucru care face usoara coborirea dar urcarea inapoi este destul de ... solicitanta fizic :-). Oricum, tot efortul merita! Peisajul si atmosfera sunt absolut superbe!

De la calmul partii superioare pe unde trebuie sa cobori invaluit constant de ceata umeda produsa de vegetatia abundanta, ajungi la riu unde sunetul caderii apei te asurzeste iar cascada te impresioneaza prin maiestuozitatea ei. Aceasta galagie este urmata iar de liniste, daca urmezi firul riului albastru pur care-si continua drumul prin padurea tropicala. Dupa ce am contemplat frumusetea cascadei, am facut si o baie in riu. (Daca veti ajunge acolo, e bine sa fiti echipati cu costum de baie). Apa nu era foarte rece ci era chiar placuta. Dupa baie, a urmat partea cea mai grea: urcusul inapoi pe zecile de trepte alunecoase. Stiu ca ma repet insa, zau ca merita tot efortul!

Pura vida!